creatină
CREATÍNĂ s.f. Substanţă proteică extrasă din ţesutul muscular, cu acţiune tonică, digestivă şi musculară. [Pr.: cre-a] – Din fr. créatine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CREATÍNĂ f. (la om şi la animale) Substanţă proteică care intră în componenţa muşchilor, având rol important în metabolismul contracţiei musculare. [Sil. cre-a-ti-] /<fr. créatine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CREATÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă azotată din sânge, rezultată din metabolismul protidelor. [Pron. cre-a-. / < fr. créatine].
(Dicţionar de neologisme)
CREATÍNĂ s. f. substanţă proteică rezultată din metabolismul protidelor, cu rol important în contracţia musculară. (< fr. créatine)
(Marele dicţionar de neologisme)
creatínă s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creatínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CREATÍNĂ f. (la om şi la animale) Substanţă proteică care intră în componenţa muşchilor, având rol important în metabolismul contracţiei musculare. [Sil. cre-a-ti-] /<fr. créatine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CREATÍNĂ s. f. substanţă proteică rezultată din metabolismul protidelor, cu rol important în contracţia musculară. (< fr. créatine)
(Marele dicţionar de neologisme)
creatínă s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creatínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)