credit dex - definiţie, sinonime, conjugare

credit

[Sinonime]
CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. Fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÉDIT ~e n. 1) Operaţie bănească prin care creditorul acordă un împrumut debitorului. 2) Sumă de bani acordată prin această operaţie. 3) Parte din dreapta a unui cont unde se înregistrează sumele de bani. 4) fig. Consideraţie de care se bucură cineva; trecere. /<fr. crédit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRÉDIT s.n. 1. Procurare de capital prin împrumut făcut pe baza încrederii sau a solvabilităţii. ♦ Sistem financiar care constă în împrumuturi cu dobândă; sumă de bani dată cu împrumut. 2. Partea din dreapta a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 3. (Fig.) Consideraţie, stimă, influenţă, autoritate de care se bucură cineva în faţa semenilor săi. [Pl. -te. / cf. fr. crédit, it. credito, lat. creditum].
(Dicţionar de neologisme)

CRÉDIT s. n. 1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum)
(Marele dicţionar de neologisme)

crédit s. n., pl. crédite
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRÉDIT s. 1. v. împrumut. 2. v. datorie.
(Dicţionar de sinonime)

CRÉDIT s. v. apreciere, ascendent, atenţie, autoritate, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, prestigiu, preţuire, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Creditdebit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cre cred credi

Cuvinte se termină cu literele: it dit edit redit