creol dex - definiţie, sinonime, conjugare

creol

CREÓL, -Ă, creoli, -e, subst. 1. S.m. şi f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmaşă a coloniştilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. S.f. Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Indiile de vest etc. ♢ (Adjectival) Limba creolă din Haiti. [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CREÓL ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană albă născută în America Latină sau în alte colonii, urmaşă a primilor colonizatori. 2) Persoană născută din părinţi de rase diferite. [Sil. cre-ol] /<fr. créole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CREÓL, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană de rasă albă născută în America Latină sau în colonii. 2. (Prin confuzie) Persoană născută din părinţi de rase diferite; mulatru. // s.f. Limbă care reprezintă stadiul unor limbi de cultură (franceză, spaniolă, portugheză etc.) evoluate potrivit modului de a vorbi al acestor persoane. [Pron. cre-ol. / < fr. créole, cf. sp. criollo].
(Dicţionar de neologisme)

CREÓL, -Ă s. m. f. om de rasă albă, urmaş al primilor colonişti europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile). ♢ (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli. (< fr. créole)
(Marele dicţionar de neologisme)

creól s. m., adj. m., pl. creóli; f. sg. creólă, g.-d. art. creólei, pl. creóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cre creo

Cuvinte se termină cu literele: ol eol reol