creolă dex - definiţie, sinonime, conjugare

creolă

creol creolă
CREÓL, -Ă, creoli, -e, subst. 1. S.m. şi f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmaşă a coloniştilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. S.f. Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Indiile de vest etc. ♢ (Adjectival) Limba creolă din Haiti. [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CREÓL ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană albă născută în America Latină sau în alte colonii, urmaşă a primilor colonizatori. 2) Persoană născută din părinţi de rase diferite. [Sil. cre-ol] /<fr. créole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CREÓLĂ f. mai ales art. Limbă rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Africa sau din altă parte a lumii. [Sil. cre-o-] /<fr. créole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CREÓL, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană de rasă albă născută în America Latină sau în colonii. 2. (Prin confuzie) Persoană născută din părinţi de rase diferite; mulatru. // s.f. Limbă care reprezintă stadiul unor limbi de cultură (franceză, spaniolă, portugheză etc.) evoluate potrivit modului de a vorbi al acestor persoane. [Pron. cre-ol. / < fr. créole, cf. sp. criollo].
(Dicţionar de neologisme)

CREÓL, -Ă s. m. f. om de rasă albă, urmaş al primilor colonişti europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile). ♢ (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli. (< fr. créole)
(Marele dicţionar de neologisme)

creól s. m., adj. m., pl. creóli; f. sg. creólă, g.-d. art. creólei, pl. creóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cre creo creol

Cuvinte se termină cu literele: la ola eola reola