crestat dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ţine o socoteală; fig. a-şi nota, a-şi memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni uşor. – Din creastă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRESTÁT1 s.n. Faptul de a (se) cresta. – V. cresta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRESTÁT2, crestaţi, s.m. (Zool.; glumeţ) Cocoş. – Din creastă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRESTÁT3, -Ă, crestaţi, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată. ♦ (Despre ţărmuri) Cu părţi care înaintează în apă, neregulat. – V. cresta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CREST//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafaţă. ♢ ~ pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ţine minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crestá (crestéz, crestát), vb. – 1. A tăia. – 2. A face o incizie. – 3. A face o crestătură. – Var. încresta. Lat. castrāre „a castra”; este dublet de la castra, vb. neol. din sec. XIX. Pentru semantism, cf. abruz. castrá „a tăia tulpina principală a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigaţie”, ncrastatura „gardină de butoi”. Pentru vocalism, cf. rapidusrepede. – Se consideră în general că este vorba de un der. intern de la creastă (Tiktin; Candrea); însă explicaţia semantică este evident insuficientă. Este sigur, totuşi, că în imaginaţia vorbitorului de rom., cele două cuvinte s-au amestecat cf. creastă 8. După Scriban, ar trebui pornit de la rus., rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvînt care de asemenea pare a fi încrucişat cu vb. rom. (› rom. încresta, vb. „a marca făcînd o cruce”). Der. crestat, adj. (tăiat, cioplit, gravat); crestată, sf. (roată zimţată; pîine uscată, de formă triunghiulară sau ca o cruce, care se dă de obicei de pomană), în al cărui al doilea sens este evidentă încrucişarea cu sl. krestati „a face o cruce”; crestăţel, s.n. (unealtă a olarului cu care modelează marginea vaselor); crestătură, s.f. (deschizătură; crăpătură; tăietură; semn; cioplire); crestez, s.n. (mai pentru amestecat brînza); crestează, s.f. (deschizătură, crăpătură).
(Dicţionarul etimologic român)

cresta, crestez v.t. (intl.) a răni cu cuţitul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

crestat, -ă, crestaţi, -te adj. rănit cu cuţitul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

crestá vb., ind. prez. 1 sg. crestéz, 3 sg. şi pl. cresteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crestát (cocoş) s. m., pl. crestáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crestát (faptul de a cresta) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRESTÁ vb. 1. v. scrijeli. 2. v. inciza. 3. v. zimţui.
(Dicţionar de sinonime)

CRESTÁT adj. 1. v. scrijelit. 2. v. zimţuit. 3. brăz-dat. (Are faţa ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cre cres crest cresta

Cuvinte se termină cu literele: at tat stat estat restat