creţurile
[Sinonime]
CREŢ, CREÁŢĂ, (I) creţi, -e, adj., (II 1) creţi, s.m. (II 4) creţe, s.f. . (II, 2,3) creţuri, s.n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionţ, buclat. 2. Adj. Cu ridicături şi adâncituri; cutat, încreţit; zbârcit, ridat. II. 1. S.m. Păr creţ sau încreţit; buclă, cârlionţat. 2. S.n. Încreţitură la o ţesătură sau la un obiect confecţionat; cută, fald. 3. S.n. Încreţitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S.f. Soi de viţă de vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obţin vinuri de masă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CREŢ1 ~uri n. 1) Şuviţă de păr buclat; cârlionţ. 2) Încreţitură la un obiect de îmbrăcăminte. 3) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); cută; rid; zbârcitură. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CREŢ2 creáţă (creţi, créţe) 1) (despre păr) Care este răsucit în inele; buclat; cârlionţat. 2) (despre oameni sau despre animale) Care are părul răsucit în inele; cârlionţat. 3) (despre haine şi despre ţesături) Care este încreţit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
creţ (-eáţă), adj. – Cîrlionţat, buclat, încreţit. – 2. Cutat, încreţit, zbîrcit. Origine necunoscută, dar probabil sl. Este greu de separat acest cuvînt de cîrcel, care pare a fi acelaşi cuvînt, cu suf. -el, în legătură deci cu sl. krŭčiti, „a răsuci”, cf. pol. kręty „creţ”, slov. kèrč, ceh. krč „cîrcel, crampă” (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuşi, sb., bg. krečav „creţ” pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 229; cf. Byhan 316; Candrea, Elementele, 407). Celelalte ipoteze nu conving: din gr. ϰρίϰιον (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din lat. *cirricius, der. de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germ. med. Kreiz „cerc” (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un lat. *cricius, deformaţie a gr. ϰίρϰος „cerc” (DAR); din lat. *crepitus (Giuglea, LL, II, 32). Der. creţ, s.n. (cîrlionţat, buclă; zbîrcitură; denivelare de teren; pălărie a anumitor ciuperci; Arg., cur); crăţ, s.m. (şorţ); creţos (var. creţuliu), adj. (buclat, ondulat); creţesc, adj. (varietate de mere); creţar, s.m. (Arg., homosexual); creţişor, s.n. (fir de bumbac; plantă, Alchemilla vulgaris; ciupercă, Clavaria coralloides); creţuşcă, s.f. (plantă, Spiraea ulmaria); încreţi, vb. (a îndoi; a face încreţituri, pliuri; a bucla; a zbîrci; a se încrunta; rar, a înfiora); (în)creţeală, s.f. (încreţitură, pliu); încreţitură, s.f. (pliu, îndoitură, zbîrcitură, cută); descreţi, vb. (a desface creţurile, a netezi).
(Dicţionarul etimologic român)
creţ adj. m., pl. creţi; f. sg. creáţă, pl. créţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
creţ (cârlionţ) s. m., pl. creţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
creţ (cută, fald) s. m./s. n., pl. creţi/créţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
creţ (zbârcitură, rid) s. n., pl. créţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CREŢ adj., s. 1. adj. v. ondulat. 2. v. adj. buclat. 3. s. v. buclă. 4. adj. v. ridat. 5. s. v. rid. 6. s. v. boţitură. 7. s. v. cută.
(Dicţionar de sinonime)
MUŞCHI CRÉŢ s. v. lichen.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CREŢ1 ~uri n. 1) Şuviţă de păr buclat; cârlionţ. 2) Încreţitură la un obiect de îmbrăcăminte. 3) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); cută; rid; zbârcitură. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
creţ (-eáţă), adj. – Cîrlionţat, buclat, încreţit. – 2. Cutat, încreţit, zbîrcit. Origine necunoscută, dar probabil sl. Este greu de separat acest cuvînt de cîrcel, care pare a fi acelaşi cuvînt, cu suf. -el, în legătură deci cu sl. krŭčiti, „a răsuci”, cf. pol. kręty „creţ”, slov. kèrč, ceh. krč „cîrcel, crampă” (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuşi, sb., bg. krečav „creţ” pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 229; cf. Byhan 316; Candrea, Elementele, 407). Celelalte ipoteze nu conving: din gr. ϰρίϰιον (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din lat. *cirricius, der. de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germ. med. Kreiz „cerc” (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un lat. *cricius, deformaţie a gr. ϰίρϰος „cerc” (DAR); din lat. *crepitus (Giuglea, LL, II, 32). Der. creţ, s.n. (cîrlionţat, buclă; zbîrcitură; denivelare de teren; pălărie a anumitor ciuperci; Arg., cur); crăţ, s.m. (şorţ); creţos (var. creţuliu), adj. (buclat, ondulat); creţesc, adj. (varietate de mere); creţar, s.m. (Arg., homosexual); creţişor, s.n. (fir de bumbac; plantă, Alchemilla vulgaris; ciupercă, Clavaria coralloides); creţuşcă, s.f. (plantă, Spiraea ulmaria); încreţi, vb. (a îndoi; a face încreţituri, pliuri; a bucla; a zbîrci; a se încrunta; rar, a înfiora); (în)creţeală, s.f. (încreţitură, pliu); încreţitură, s.f. (pliu, îndoitură, zbîrcitură, cută); descreţi, vb. (a desface creţurile, a netezi).
(Dicţionarul etimologic român)
creţ adj. m., pl. creţi; f. sg. creáţă, pl. créţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
creţ (cârlionţ) s. m., pl. creţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
creţ (cută, fald) s. m./s. n., pl. creţi/créţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
creţ (zbârcitură, rid) s. n., pl. créţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CREŢ adj., s. 1. adj. v. ondulat. 2. v. adj. buclat. 3. s. v. buclă. 4. adj. v. ridat. 5. s. v. rid. 6. s. v. boţitură. 7. s. v. cută.
(Dicţionar de sinonime)
MUŞCHI CRÉŢ s. v. lichen.
(Dicţionar de sinonime)