crin dex - definiţie, sinonime, conjugare

crin

[Sinonime]
CRIN, crini, s.m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie şi cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ♢ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roşie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roşie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (şi la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRIN ~i m. 1) Plantă erbacee perenă, cu tulpina erectă, cu flori albe, strălucitoare, în formă de pâlnie, cu miros puternic. 2): ~-de-mare animal marin în formă de floare, care trăieşte fixat în zonele abisale. /<sl. krinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crin (-ni), s.m. – 1. Crin (Lilium candidum). – 2. Nume mai puţin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu crinul; lămîiţă (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica). Gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul sl. krinŭ (DAR), cf. bg., sb. krin, alb. krinë (Vasmer, Gr., 84).
(Dicţionarul etimologic român)

-CRIN, -CRINÍE elem. „secreţie, excreţie”. (< fr. -crine, -crinie, cf. gr. krinein, a secreta)
(Marele dicţionar de neologisme)

crin, crini s.m. (er.) vagin. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

crin-gálben s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin de pădúre s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin s. m., pl. crini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin-de-toámnă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRIN-DE-ÁPĂ s. v. iris, roşăţea, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen gálben.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN-GÁLBEN s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.
(Dicţionar de sinonime)

CRINUL-FÂNULUI s. v. crin-galben.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de pădure (Lilium martagon) = (reg.) aişor, fiere, ai-de-pădure, crin pestriţ, lilie roşie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stânjen, crinul-fânului, dreţ-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumeşte un grup de echinoderme.)
(Dicţionar de sinonime)

CRIN s. v. iris, stânjen, stânjenel.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN PESTRÍŢ s. v. crin de pădure.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN-DE-BÁLTĂ s. v. roşăţea.
(Dicţionar de sinonime)

CRIN-VÂNĂT s. v. săbiuţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cri

Cuvinte se termină cu literele: in rin