crintă dex - definiţie, sinonime, conjugare

crintă

CRÍNTĂ, crinte, s.f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caş. – Cf. bg. k r i n i c a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

críntă (crínte), s.f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crinţă, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s.f. (coş). Cf. rut. krinka „sticluţă”, mag. kerenta „blid”.
(Dicţionarul etimologic român)

críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caş. 2. masă lungă şi scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: cr cri crin crint

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta rinta