criptonim

CRIPTONÍM, -Ă, criptonimi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Cu nume ascuns. 2. S.n. Nume împrumutat, imaginar sau reprezentat prin iniţiale, cu care un autor îşi semnează o lucrare, o operă de artă etc.; pseudonim. 3. S.n. Lucrare semnată cu un criptonim (2). – Din fr. cryptonyme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRIPTONÍM ~e m. 1) Nume fictiv pe care îl poartă cineva; pseudonim. 2) Scriere semnată cu un nume fictiv. /<fr. cryptonyme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRIPTONÍM, -Ă adj. Cu nume ascuns. // s.n. Semn convenţional (iniţiale, cifre, anagramă etc.) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ♦ Scriere semnată cu un asemenea nume. [< fr. cryptonyme, cf. gr. kryptos – ascuns, onoma – nume].
(Dicţionar de neologisme)

CRIPTONÍM, -Ă I. adj. cu nume ascuns. II. s. n. semn convenţional (iniţiale, cifre, anagramă) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ♢ scriere semnată cu un asemenea nume. (< fr. cryptonyme)
(Marele dicţionar de neologisme)

criptoním adj. m., pl. criptoními; f. sg. criptonímă, pl. criptoníme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

criptoním s. n., pl. criptoníme
(Dicţionar ortografic al limbii române)