cristal dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRISTÁL, (2) cristale şi (1) cristaluri, s.n. 1. Sticlă de o fabricaţie specială, transparentă şi perfect incoloră, cu însuşirea de a refracta puternic lumina, întrebuinţată pentru fabricarea lentilelor optice şi a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanţă minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ♢ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarţ, care se prezintă în cristale mari şi care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semipreţioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanţe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afişare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRISTÁL1 ~e n. Corp solid, transparent şi incolor, cu feţe plane şi cu o formă geometrică de poliedru. ♢ ~-de-stâncă varietate in-coloră, transparentă, de cuarţ. /<fr. cristal, lat. cristallus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRISTÁL2 ~uri n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricaţie specială, incoloră, folosită în optică şi pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cristál (-le), s.n. – Sticlă specială, transparentă şi perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), şi mai modern din fr. cristal. – Der. (din fr.) cristalin, s.n.; cristaliza, vb.; cristalizaţie, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

CRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră. ♦ Obiect confecţionat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Şi în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheaţă, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].
(Dicţionar de neologisme)

CRISTÁL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de feţe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră. ♢ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)
(Marele dicţionar de neologisme)

CRISTAL2(O)-/CRISTALI- elem. „cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheaţă, sticlă)
(Marele dicţionar de neologisme)

cristal s.n. sg. (tox.) amfetamină. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cristál de stâncă s. n. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cristál (obiect de cristal) s. n., pl. cristáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cristál (mineral) s. n., pl. cristále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRISTÁL s. cleştar. (Un pahar de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cri cris crist crista

Cuvinte se termină cu literele: al tal stal istal ristal