cristalogeneză
CRISTALOGENÉZĂ s.f. 1. Studiu care se ocupă cu condiţiile de formare a cristalelor (2). 2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. – Cf. fr. c r i s t a l l o g é n i e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CRISTALOGENÉZĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul condiţiilor de formare a cristalelor. 2) Formare a cristalelor în natură; cristalogenie. /cf. fr. cristallogénie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CRISTALOGENÉZĂ s.f. 1. Studiul condiţiilor de formare a cristalelor (2) [în DN]; cristalogenie. 2. Formarea cristalelor în natură; cristalizare. [Cf. fr. cristallogénie < gr. krystallos – gheaţă, gennan – a naşte].
(Dicţionar de neologisme)
CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. studiul formării cristalelor1(1); cristalogenie. 2. formarea cristalelor în natură. (după fr. cristallogénie)
(Marele dicţionar de neologisme)
cristalogenéză s. f., g.-d. art. cristalogenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CRISTALOGENÉZĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul condiţiilor de formare a cristalelor. 2) Formare a cristalelor în natură; cristalogenie. /cf. fr. cristallogénie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. studiul formării cristalelor1(1); cristalogenie. 2. formarea cristalelor în natură. (după fr. cristallogénie)
(Marele dicţionar de neologisme)
cristalogenéză s. f., g.-d. art. cristalogenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)