crivac
[Sinonime]
CRIVÁC, crivacuri, s.n. 1. Instalaţie rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafaţă. 2. Troliu rudimentar de lemn, acţionat manual, folosit la spălarea puţurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcaţii de care se fixează scândurile ce formează învelişul ambarcaţiei. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
crivác (-ce), s.n. – 1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întăreşte scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină.
(Dicţionarul etimologic român)
crivác (tehn.) s. n., pl. criváce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CRIVÁC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)
(Dicţionar de sinonime)
CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)
(Dicţionar de sinonime)
CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
crivác (-ce), s.n. – 1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întăreşte scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CRIVÁC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)
(Dicţionar de sinonime)
CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)
(Dicţionar de sinonime)
CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)