croșeta dex - definiţie, sinonime, conjugare
CROŞÉTĂ, croşete, s.f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la maşinile de tricotat sau pentru croşetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oţel de forma unui cui, cu un cap lăţit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croşet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croşét s.n.] – Din fr. crochet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROŞETÁ, croşetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croşeta. – Din fr. crocheter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROŞÉT//Ă ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliţă. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CROŞET//Á ~éz tranz. (dantele, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A împleti cu croşeta. /<fr. crocheter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

croşétă (-tă), s.f. – Ac de croşetat. – Var. croşet. Fr. crochet. – Der. croşeta, vb. (a împleti manual cu croşeta).
(Dicţionarul etimologic român)

CROŞÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din aţă, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oţel de forma unui cui cu cap lăţit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colţuroasă, dreaptă. [Var. croşet s.n. / < fr. crochet].
(Dicţionar de neologisme)

CROŞETÁ vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croşeta. [< fr. crocheter].
(Dicţionar de neologisme)

CROŞÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ♢ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din aţă, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oţel de forma unui cui cu cap lăţit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)
(Marele dicţionar de neologisme)

CROŞETÁ vb. tr. a împleti (dantele) cu croşeta. (< fr. crocheter)
(Marele dicţionar de neologisme)

croşeta, croşetez v.t. (la fotbal) a dribla în zig-zag. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

croşétă (instrument) s. f., pl. croşéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

croşetá vb., ind. prez. 1 sg. croşetéz, 3 sg. şi pl. croşeteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CROŞÉTĂ s. 1. igliţă, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.
(Dicţionar de sinonime)

CROŞETÁ vb. (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (~ o dantelă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cros crose croset

Cuvinte se termină cu literele: ta eta seta oseta roseta