croșete dex - definiţie, sinonime, conjugare
CROŞET s.n. v. croşetă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROŞÉTĂ, croşete, s.f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la maşinile de tricotat sau pentru croşetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oţel de forma unui cui, cu un cap lăţit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croşet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croşét s.n.] – Din fr. crochet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROŞÉT ~e n. Ornament arhitectural în formă de frunză curbată. /<fr. crochet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CROŞÉT//Ă ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliţă. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

croşétă (-tă), s.f. – Ac de croşetat. – Var. croşet. Fr. crochet. – Der. croşeta, vb. (a împleti manual cu croşeta).
(Dicţionarul etimologic român)

CROŞÉT s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornişele şi extradosul arcelor gotice. 2. V. croşetă. [< fr. crochet].
(Dicţionar de neologisme)

CROŞÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din aţă, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oţel de forma unui cui cu cap lăţit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colţuroasă, dreaptă. [Var. croşet s.n. / < fr. crochet].
(Dicţionar de neologisme)

CROŞÉT s. n. 1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornişele şi extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. 3. cordon litoral în formă de săgeată curbată. (< fr. crochet)
(Marele dicţionar de neologisme)

CROŞÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ♢ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din aţă, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oţel de forma unui cui cu cap lăţit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)
(Marele dicţionar de neologisme)

croşét (arhit.) s. n., pl. croşéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

croşétă (instrument) s. f., pl. croşéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

croşéte (paranteze drepte) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CROŞÉTĂ s. 1. igliţă, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cros crose croset

Cuvinte se termină cu literele: te ete sete osete rosete