croire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma şi măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obţine piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecţionării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicaţii, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o şosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CRO//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme şi dimensiuni în vederea confecţionării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. ♢ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acţiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

croí (-oésc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A tranşa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecţiona, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati. – Der. croială, s.f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziţie; tipar, model; minciună, înşelăciune; lovitură, palmă); croi, s.n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s.f. (croială, confecţionare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s.f. (briceag de pantofar); croitor, s.m. (meseriaş care croieşte şi coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s.f. (meseriaşă care croieşte şi coase haine); croitoriţă, s.f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s.f. (meseria croitorului); croitorit, s.n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s.f. (acţiunea de a răscroi; decolteu).
(Dicţionarul etimologic român)

croi s. n., pl. cróiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

croí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. croiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CROI s. v. croială, tăietură.
(Dicţionar de sinonime)

CROÍ vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (~ o haină.) 2. a-şi tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.)
(Dicţionar de sinonime)

CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.
(Dicţionar de sinonime)

CROÍRE s. v. croit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro croi croir

Cuvinte se termină cu literele: re ire oire roire