croitorie
CROITORÍE, (2) croitorii, s.f. 1. Meşteşugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CROITORÍ//E ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier în care se confecţionează obiecte de îmbrăcăminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
croitoríe (meserie, atelier) s. f. (sil. cro-i-), art. croitoría, g.-d. art. croitoríei; (ateliere) pl. croitoríi, art. croitoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CROITORÍ//E ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier în care se confecţionează obiecte de îmbrăcăminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)