crom dex - definiţie, sinonime, conjugare

crom

CROM s.n. Element chimic, metal dur, de culoare cenuşie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oţeluri speciale, a unor compuşi întrebuinţaţi în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROM n. Metal alb-cenuşiu, dur, asemănător cu fierul, foarte rezistent la agenţii chimici, folosit la fabricarea oţelului inoxidabil, în arta vopsitului şi în tăbăcărie. /<fr. chrome
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CROM s.n. Metal alb-cenuşiu, dur, asemănător cu fierul, care se foloseşte la fabricarea oţelului inoxidabil şi la cromare. ♢ Galben de crom = cromat de plumb, folosit în vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].
(Dicţionar de neologisme)

CROM1- v. cromo-.
(Dicţionar de neologisme)

-CROM2 Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< fr. -chrome].
(Dicţionar de neologisme)

CROM1 s. n. metal alb-cenuşiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oţelului inoxidabil şi la cromare. (< fr. chrome)
(Marele dicţionar de neologisme)

CROM2(O)-/ CROMAT(O)-, -CRÓM, -CROMAZÍE, -CROMÍE elem. „culoare”. (< fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma)
(Marele dicţionar de neologisme)

crom s. n., simb. Cr
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro

Cuvinte se termină cu literele: om rom