cronț dex - definiţie, sinonime, conjugare

cronț

CRONŢ interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs la sfărâmarea în dinţi a ceva tare sau uscat). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cronţ, interj. – Imită zgomotul produs de dinţi la ronţăit. – Var. ronţ, clonţ, clanţ, cranţ. Creaţie expresivă. Cihac, II, 319, considera că ronţăi este în legătură cu ceh. remtati; Pascu, Lat., 264, se gîndea la it. ronzare, sp. ronzar; dar aceste coincidenţe se datoresc sursei expresive comune. – Der. cronţăi (var. ronţăi, cronţăni, crănţăni), vb. (a mînca sfărîmînd în dinţi, producînd un zgomot caracteristic); (c)ronţăială (var. (c)ronţăitură, (c)ronţăit), s.f. (acţiunea de ronţăi).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cron

Cuvinte se termină cu literele: nt ont ront