cronc dex - definiţie, sinonime, conjugare

cronc

CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRONC interj. (se foloseşte pentru a imita sunetele scoase de corb, cioară). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cronc interj. – Imită croncănitul corbului sau ciorii. Creaţie expresivă cf. cîrc, crau. – Der. cronc, s.m. (Maram., corb); croncan, s.m. (corb; vultur), cf. bg. krokon „corb”; croncăni, vb. (a scoate sunete caracteristice ciorii, corbului), cf. gr. ϰρώζω, ϰράζω, lat. crocare, crocitare, alb. krakaris; croncăneală (var. croncănit, croncănitură), s.f. (sunet caracteristic ciorii, corbului); croncănitor, adj. (care croncăne).
(Dicţionarul etimologic român)

cronc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cron

Cuvinte se termină cu literele: nc onc ronc