croncăni dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRONCÁN, croncáni, s.m. (Reg.) Corb. – Cronc + suf. -an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc., la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural şi nedesluşit. [Var.: croncăí vb. IV] – Cronc + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CRONCĂN//Í ~ésc intranz. 1) (despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete aspre şi guturale, caracteristice speciei; a face „cronc-cronc”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil şi nedes-luşit. /cronc + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

croncan, croncani s.m. poliţist. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

croncán s. m., pl. croncáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

croncăní vb., ind. prez. 3 sg. croncănéşte, imperf. 3 sg. croncăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. croncăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

croncán, croncáni, s.m. (reg.) 1. corb. 2. vultur. 3. (reg.) pasăre răpitoare mare. 4. cal mare şi slab, gârbovit de bătrâneţe.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

croncăní, croncănésc, vb. IV (reg.) 1. a umbla degeaba, a hoinări. 2. a striga. 3. a geme.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CRONCÁN s. v. corb.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cron cronc cronca

Cuvinte se termină cu literele: ni ani cani ncani oncani