cronic dex - definiţie, sinonime, conjugare

cronic

CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluţie lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungeşte multă vreme şi nu mai poate fi uşor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluţie lentă şi de durată. 2) fig. Care se prelungeşte multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crónic adj. – Care are evoluţie lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (şi der. , înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s.f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s.m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s.f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s.f., din fr.; cronometru, s.n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
(Dicţionarul etimologic român)

CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. a c u t) Care are o evoluţie lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
(Dicţionar de neologisme)

CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluţie lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

chiulangită cronică expr. v. chiulangită. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cron croni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic ronic