cronică dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluţie lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungeşte multă vreme şi nu mai poate fi uşor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÓNICĂ, cronici, s.f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obişnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice şi familiale; letopiseţ, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale şi culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componenţa guvernului, mişcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HRÓNIC, hronice, s.n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluţie lentă şi de durată. 2) fig. Care se prelungeşte multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRÓNI//CĂ -ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseţ; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crónic adj. – Care are evoluţie lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (şi der. , înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s.f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s.m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s.f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s.f., din fr.; cronometru, s.n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
(Dicţionarul etimologic român)

CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. a c u t) Care are o evoluţie lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
(Dicţionar de neologisme)

CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viaţa unui popor; letopiseţ, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ♢ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].
(Dicţionar de neologisme)

HRÓNIC s.n. v. cronică.
(Dicţionar de neologisme)

CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluţie lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viaţa unui popor; letopiseţ, anale. ♢ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. o ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)
(Marele dicţionar de neologisme)

CRONICÁ vb. intr. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza. (< fr. chroniquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

chiulangită cronică expr. v. chiulangită. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cronică s.f. sg. (tox.) canabis. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hrónic s. n., pl. hrónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cronicá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cronicheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRÓNICĂ s. letopiseţ, (înv.) hronic. (~ lui Gr. Ureche.)
(Dicţionar de sinonime)

HRÓNIC s. v. cronică, letopiseţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cron croni cronic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica onica ronica