cronometru dex - definiţie, sinonime, conjugare

cronometru

CRONOMÉTRU, cronometre, s.n. Instrument de precizie care funcţionează pe principiul ceasornicului, permiţând măsurarea timpului până la fracţiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.). – Din fr. chronomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRONOMÉTR//U ~e n. 1) Instrument de precizie folosit pentru măsurarea inter-valelor de timp. 2) Ceas de precizie. /<fr. chronometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRONOMÉTRU s.n. Instrument de precizie cu care se măsoară timpul; (curent) ceas de precizie (care poate măsura şi fracţiunile de secundă). [< fr. chronomètre, cf. gr. chronos – timp, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

CRONOMÉTRU s. n. instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se măsoară timpul, până la fracţiuni de secundă. (< fr. chronomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)

cronométru s. n. (sil. -tru), art. cronométrul; pl. cronométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cro cron crono cronom

Cuvinte se termină cu literele: ru tru etru metru ometru