crotalie

CROTÁLIE, crotalii, s.f. Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaştere. – Din ngr. krótalon, „zurgălău”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CROTÁLI//E ~i f. Marcă metalică aplicată la ureche unui animal pentru a fi recunoscut. /<ngr. krótalon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CROTÁLIE s. f. marcă metalică aplicată în urechea animalelor, pentru recunoaştere. (< germ. Krotalie)
(Marele dicţionar de neologisme)

crotálie s. f. (sil. -li-e), art. crotália (sil. -li-a), g.-d. art. crotáliei; pl. crotálii, art. crotáliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)