crușit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRUŞÍ, cruşesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRUŞÍT, -Ă, cruşiţi, -te, Adj. (Reg.) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit. 2. Înroşit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. cruşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cruşí (cruşésc, cruşít), vb. – 1. A tăbăci, a argăsi. – 2. A înroşi. – 3. A însîngera, a umple de sînge. Rut. krušiti „a muia”, cf. rus. krušitĭ „a desface” (Scriban; DAR). Semantismul pare clar, deoarece tăbăcitul presupune operaţia de a muia pielea şi, pe de altă parte, coaja de arin, care se foloseşte în această operaţie, are culoare roşiatică. Cihac, II, 85, se gîndea la krŭvĭ „sînge”, care nu pare posibil. – Der. cruşeţea, s.f. (plantă comestibilă, Barbarea vulgaris), al cărei nume provine fără îndoială de la cruşi (Bogrea, Dacor., I, 336), dar nu de la sensul a înroşi (DAR), ci probabil de la cel de a muia căci aşa se pregăteşte planta; cruşei (var. cruşin), s.m. (plante ramnacee, Rhamnus frangula; Rhamnus cathartica), cf. rut. krušiná (DAR), este probabil cuvînt identic cu mr. cruş „păducel”, pe care Pascu, I, 70 îl deriva de la lat. coruscus; cruşeală, s.f. (tăbăcit, acţiunea de a tăbăci; baie de tăbăcit); cruşit, s.n. (tăbăcit).
(Dicţionarul etimologic român)

cruşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cruşésc, imperf. 3 sg. cruşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cruşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cruşí, cruşésc, vb. IV (reg.) 1. a argăsi, a tăbăci, a dubi. 2. a (se) înroşi, a vopsi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CRUŞÍ vb. v. argăsi, tăbăci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cru crus crusi

Cuvinte se termină cu literele: it sit usit rusit