cruciadă dex - definiţie, sinonime, conjugare

cruciadă

CRUCIÁDĂ, cruciade, s.f. Fiecare dintre cele opt expediţii cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 şi 1270 şi care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupaţia musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică şi politică; p. gener. orice expediţie militară împotriva unor eretici sau adepţilor altor religii în evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciátă s.f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refăcut după cruce).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRUCIÁD//Ă ~e f. ist. Fiecare din cele opt expediţii cu caracter militar, întreprinse în Orientul apropiat de feudalii din Europa, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Isus Hristos, urmăreau cucerirea de noi teritorii. [G.-D. cruciadei; Sil. ci-a-] /<fr. croissade, it. crociata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRUCIÁDĂ s.f. Nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii. [Pron. -ci-a-, var. cruciată s.f. / < cruce, după it. cruciata, fr. croisade].
(Dicţionar de neologisme)

CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata)
(Marele dicţionar de neologisme)

cruciádă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. cruciádei; pl. cruciáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cr cru cruc cruci crucia

Cuvinte se termină cu literele: da ada iada ciada uciada