cruh dex - definiţie, sinonime, conjugare

cruh

cruh (-huri), s.n. – (Mold.) Pietricică. Sl. kruchŭ „bucată”, rut. krucha „piatră”, sb. kruh „colţ de pîine”. Circulă şi (în Trans.) în forma crînf, s.n. (colţ de pîine), cu infixul nazal şi modificarea finalei, ca în praf, vîrf; şi în numeroase forme der.: crihan, crifan, crifoi, clihan, călhan, cîlfan, cîlfete, s.n. (Trans. şi Mold., colţ de pîine), cf. rut. kricha (DAR). Der. cruhos, adj. (tare); crîmpoi, s.n. (bucată); crîmpei, s.n. (fragment, bucată), cuvînt folosit curent, care se pune în legătură în general cu sl. krǫpŭ „mic”; krǫpĕti „a contacta” (Cihac, II, 80; Byhan 316; Puşcariu, Lr., 291), cf. curpen; crîmpi, vb. (Trans., a face ghemotoc); crîmpiţă, s.f. (Trans., încurcătură, încîlceală a urzelii la război; încurcătură, belea; greutate; greşeală); crîmpot, s.n. (fragment, bucată); crîmpoţi (var. crîmpoti, crîmpota), vb. (a face bucăţi; a rupe, a sfîşia; a desface, a anihila); crîmpoţeală, s.f. (acţiunea de a face bucăţi); crîmpoşie, s.f. (varietate de struguri).
(Dicţionarul etimologic român)

crúh, cruhuri, s.n. (reg.) piatră neagră şi lucie; cotroanţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: cr cru

Cuvinte se termină cu literele: uh ruh