CRUNT, -Ă, crunţi, -te, Adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ♢ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ♢ (Şi adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; straşnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. şi reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. şi reg.) A se încrunta. [Prez. ind. şi cruntez] – Lat. cruentare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CRUN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care provoacă suferinţe grave; extrem de crud; atroce; feroce. 2) (despre lupte, bătălii) Care se caracterizează prin înverşunare, prin cruzime; crâncen. 3) Care este plin de sânge; însângerat. /<lat. cruentus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
crunt (crúntă), adj. – 1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Puşcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento. – Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreţi; refl., a-şi încreţi fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparţină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Puşcariu 824; Candrea-Dens., 415; şi DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s.f. (pată de sînge; privire ameninţătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a linişti, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.
(Dicţionarul etimologic român)
crunt adj. m., pl. crunţi; f. sg. crúntă, pl. crúnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cruntá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. crúntă/crunteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverşunat. 3. adj. v. atroce.
(Dicţionar de sinonime)
CRUNTÁ vb. v. înroşi, însângera, roşi, sângera.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. şi reg.) A se încrunta. [Prez. ind. şi cruntez] – Lat. cruentare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
crunt (crúntă), adj. – 1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Puşcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento. – Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreţi; refl., a-şi încreţi fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparţină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Puşcariu 824; Candrea-Dens., 415; şi DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s.f. (pată de sînge; privire ameninţătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a linişti, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.
(Dicţionarul etimologic român)
crunt adj. m., pl. crunţi; f. sg. crúntă, pl. crúnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cruntá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. crúntă/crunteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverşunat. 3. adj. v. atroce.
(Dicţionar de sinonime)
CRUNTÁ vb. v. înroşi, însângera, roşi, sângera.
(Dicţionar de sinonime)