crupe dex - definiţie, sinonime, conjugare
CRÚPĂ crupe, s.f. 1. Partea de dinapoi şi de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între şale şi baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÚPE s.f. pl. (Reg.) Boabe de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. – Din ucr. krupy.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÚP//Ă ~e f. Partea de dinapoi şi de sus a corpului unor mamifere (de la şale până la coadă). /<fr. croupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRÚPE f. pl. Produs alimentar obţinut prin măcinarea mare a cerealelor (grâului, porumbului etc.). /<ucr. krupy
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CRÚPĂ, crupe, s.f. Partea superioară a corpului unor mamifere, cuprinsă între şale şi baza cozii.
(Dicţionarul limbii române contemporane)

crúpă (crúpe), s.f. – Partea dinapoi şi de sus a trunchiurilor unor mamifere. Fr. croupe. – Der. crupier, s.m., din fr. croupier.
(Dicţionarul etimologic român)

crúpe s.f. pl. – Boabe de grîu, griş, arpacaş; nume dat mai multor cereale măcinate, cu care se face terci. Sl. (sb., cr., pol., rut., rus.) krupa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 85; Miklosich, Etym. Wb.; Berneker 630; Conev 87). – Der. scrupos, adj. (sfărîmicios); scrupoşa, vb. (a deveni sfărîmicios). Sînt cuvinte curente în Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. [< fr. croupe].
(Dicţionar de neologisme)

CRÚPĂ s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, între şale şi baza cozii. ♢ partea de jos a cruponului (1). 2. formă de relief din două versante care se unesc după o linie. (< fr. croupe)
(Marele dicţionar de neologisme)

crúpă (zool., geogr.) s. f., g.-d. art. crúpei; pl. crúpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crúpe (gastron.) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

CRÚPE s.f. pl. Boabe de cereale prelucrate, întregi (orez şlefuit sau glasat, arpacaş de grâu şi de orz), fragmentate (ovăz, orz, hrişcă, măcinate grosier, bulgur, cuşcuş, griş, mălai, făină), laminate (fulgi de ovăz, de porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleţi, floricele de porumb).
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
CRÚPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) şaucă. (~ la cal.)
(Dicţionar de sinonime)

CRÚPE s. pl. (reg.) bulgur. (Mănâncă ~ fierte în lapte.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cru crup

Cuvinte se termină cu literele: pe upe rupe