crustă dex - definiţie, sinonime, conjugare

crustă

[Sinonime]
CRÚSTĂ, cruste, s.f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafaţa unor corpuri moi; coajă, scoarţă. ♢ Spec. Strat anatomic protector format la suprafaţa unei plăgi care începe să se cicatrizeze. 2. Strat îndesat, uscat şi întărit care se formează uneori la suprafaţa terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc. 3. Strat solid de săruri depuse pe pereţii unui vas sau ai unei ţevi în care se află sau prin care curge un lichid conţinând săruri dizolvate. 4. Înveliş impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CRÚST//Ă ~e f. 1) Pojghiţă formată la suprafaţa unor corpuri moi; coajă. 2) Strat anatomic protector, care se formează pe o rană când aceasta începe să se cicatrizeze; coajă. 3) Strat solid de săruri depuse pe pereţii unui recipient sau al unei ţevi, în care se află sau prin care curge un lichid. 4) Înveliş impregnat cu săruri de calciu la unele animale nevertebrate. /<lat. crusta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

crústă (crúste), s.f. – Coajă. Lat. crusta, cf. fr. croûte, germ. Kruste (sec. XIX). – Der. crustaceu, s.m., din fr.; încrusta, vb., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

CRÚSTĂ s.f. Coajă formată prin solidificare deasupra unor corpuri moi; scoarţă. [< lat. crusta, cf. germ. Kruste].
(Dicţionar de neologisme)

CRÚSTĂ s. f. 1. coajă, scoarţă. 2. strat tasat, uscat şi întărit, de la suprafaţa terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc. 3. strat solid de săruri, depuse pe pereţii unui recipient. 4. înveliş tare al corpului unor vertebrate. (< lat. crusta)
(Marele dicţionar de neologisme)

crústă s. f., g.-d. art. crústei; pl. crúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRÚSTĂ s. 1. coajă. (Mămăliga a facut o ~.) 2. v. pojghiţă. 3. v. coajă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cr cru crus crust

Cuvinte se termină cu literele: ta sta usta rusta