crâmpiță

CRẤMPIŢĂ, crâmpiţe, s.f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – Cf. c r â m p e i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

crâmpiţă s. f., g.-d. art. crâmpiţei; pl. crâmpiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crâmpiţă, crâmpiţe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzeşte sau se ţese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greşeală, sminteală; viţiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînţelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)