ctitoreasă
CTITOREÁSĂ, ctitorese, s.f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
(Dicţionar ortografic al limbii române)