ctitorie

CTITORÍE, ctitorii, s.f. Biserică, mănăstire, instituţie întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CTITORÍ//E ~i f. Locaş sfânt sau instituţie laică, fondată de un ctitor. [Art. ctitoria; G.-D. ctitoriei] /ctitor + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)