cuţit dex - definiţie, sinonime, conjugare

cuţit

[Sinonime]
CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică şi dintr-un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ Expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijlocele. A fi (certat) la cuţite sau a se avea la cuţite (cu cineva) = a fi sau a ajunge duşman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva). A pune (cuiva) cuţitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva. A-i ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situaţie dificilă, precară. (A fi) pe (o) muchie de cuţit = (a se afla) într-o situaţie gravă, dificilă, la un pas de nenorocire. A-i da (cuiva) un cuţit prin inimă = a simţi o durere adâncă. ♦ Instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuţit (1), cu care se taie hârtie sau foile unei cărţi. ♦ Bisturiu; p. ext. operaţie, intervenţie chirurgicală. 2. Piesă tăioasă de metal la diverse maşini sau unelte. ♢ Cuţit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiţei. 3. Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai uşoară atingere, care indică greutatea unui corp. 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 5. (Zool.: în sintagma) Cuţit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăieşte în Marea Neagră (Solen marginatus). – Probabil lat. acutitus (< acutire < actutus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUŢÍT ~e n. 1) Instrument de tăiat constând dintr-o lamă ascuţită şi un mâner. ♢ A fi la ~e cu cineva a fi duşman neîmpăcat cu cineva. A-i ajunge cuiva ~ul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea pâinea şi ~ul în mână a avea la dispoziţie toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva ~ul la (sau în ) gât a forţa pe cineva să facă ceva. A fi pe muchie de ~ a se afla în situaţie critică. 2) Piesă care taie la diverse maşini sau unelte. /<lat. cotitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cuţít (cuţíte), s.n. – 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică. – 2. Piesă principală a cîntarului. – 3. Durere de şale. – Mr. căţut, cuţut, megl. cuţǫt, istr. cuţit. Lat. *cotῑtus, de la *cotῑre „a ascuţi” (Tiktin, ZRPh., XVIII, 148; Puşcariu 471; Pascu, I, 74; Rosetti, I, 165; DAR; Puşcariu, Lr., 198); cf. cute, ascuţi, custură. S-a propus şi un der. de la *acutῑre (Candrea-Dens., 468), care nu prezintă mai multe avantaje. – Der. cuţitar, s.m. (persoană care face sau vinde cuţite; bătăuş, mardeiaş); cuţitărie, s.f. (atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vînd cuţite); (în)cuţita, vb. (a avea un junghi în şale; a înţepa, a înjunghia); cuţitătură, s.f. (durere de şale); cuţitoaie, s.f. (lamă ascuţită folosită în tîmplărie; rindea lungă, instrument de strungar; strung; cuţit de potcovar; brăzdar de plug; peşte de rîu, Cobitis taenia); cuţit(oi), vb. (a lucra cu cuţitoaia); cuţitură, s.f. (cuţit care nu taie), cf. custură.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea pâinea şi cuţitul expr. a deţine toată puterea / toate mijloacele (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cuţít-de-máre (zool.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cuţít s. n., pl. cuţíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CUŢÍT s. 1. (pop.) custură, (arg.) şindel, şuriu. (Un ~ pentru tăiat pâinea.) 2. (MED.) bisturiu. 3. (TEHN.) limbă, (pop.) bătător, condei, fofelniţă, (reg.) cordenci. (~ la meliţă.)
(Dicţionar de sinonime)

CUŢÍT s. v. intervenţie chirurgicală, ope-raţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cut cuti

Cuvinte se termină cu literele: it tit utit