cuconi

CUCÓN s.m. v. cocon¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-şi da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) şi din cucoană.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CUCON//Í ~ésc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CUCON//Í mă ~ésc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cucón (termen de politeţe pentru un bărbat) s. m., pl. cucóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cuconí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cuconeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CUCÓN s. v. domn.
(Dicţionar de sinonime)