cucuruze dex - definiţie, sinonime, conjugare
CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s.m., (2) cucuruze, s.n. (Reg.) 1. S.m. Porumb (planta şi rodul ei). 2. S.n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbişte. 3. S.m. Fructul coniferelor; con. 4. S.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. k u k u r u z,  k u k u r u d z a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUCURÚZ ~i m. Fructul coniferelor sub solzii căruia sunt seminţele; con. /<sb. kukuruz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cucurúz (-zi), s.m. – 1. Ştiulete de porumb. – 2. Porumb. – 3. Con de brad şi alte conifere. – 4. Plante (Petasites alba, Petasites officinalis). Origine expresivă. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri şi cu suf. -, ca în paralelismul bobbuburuz(ă), cf. şi duduruză. Totuşi, este în legătură cu multe cuvinte străine, cf. it. cocoruzzo „vîrf în formă de pară”, salent. cuccuruzzo „grămadă de pietre în formă piramidală”, tarent. cucuruzzë „culme rotunjită”, mil. kokorin „con de brad”, ngr. ϰουϰούρι „grămadă de pămînt”; aşa încît Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă. Este mai curînd vorba de tot atîtea cuvinte expresive, produse de aceleaşi intenţii şi cu aceleaşi mijloace fonetice. Apare şi în bg. kukuruz, sb. kukurùz, rut. kukurudz, rus. kykyryza, mag. kukuricza, săs. kukeruse, care trebuieprovină toate din rom., ţig. kukorica (din mag.). Nu se poate explica prin sl. (Miklosich, Türk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; cf. opinia contrară a lui Mladenov); astfel încît nu este probabilă der. din rom., pe baza sl. (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; cf. DAR; Conev 75). Miklosich, Türk. Elem., I, 334, propusese o origine tc., neverosimilă.
(Dicţionarul etimologic român)

cucurúz (porumb, con de brad) s. m., pl. cucurúzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cucurúz (porumbişte) s. n., pl. cucurúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CUCURÚZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.
(Dicţionar de sinonime)

CUCURÚZ s. v. captalan, con, porumb, ştiulete.
(Dicţionar de sinonime)

CUCURUZ-DE-PĂDÚRE s. v. mama-pădurii.
(Dicţionar de sinonime)

CUCURÚZE s. pl. v. porumb, porumbişte.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cuc cucu cucur cucuru

Cuvinte se termină cu literele: ze uze ruze uruze curuze