culanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
CULÁNT, -Ă, culanţi, -te, adj. Cu care te poţi înţelege uşor, care dovedeşte amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULÁNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. K u l a n z.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULÁN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Cu care te poţi înţelege uşor; caracterizat prin bunăvoinţă; binevoitor. /<fr. coulant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CULÁNT, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni) Indulgent, uşor acomodabil; amabil; mărinimos, darnic. 2. (Despre stil) Curgător. /< fr. coulant].
(Dicţionar de neologisme)

CULÁNŢĂ s.f. Indulgenţă, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].
(Dicţionar de neologisme)

CULÁNT, -Ă adj. generos; mărinimos, darnic. (< fr. coulant)
(Marele dicţionar de neologisme)

CULÁNŢĂ s. f. însuşirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)
(Marele dicţionar de neologisme)

culánt adj. m., pl. culánţi; f. sg. culántă, pl. culánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

culánţă s. f., g.-d. art. culánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CULÁNT adj. v. darnic.
(Dicţionar de sinonime)

CULÁNŢĂ s. v. dărnicie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Culanţăavariţie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cul cula culan culant

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta lanta ulanta