culată dex - definiţie, sinonime, conjugare

culată

culată culat
CULÁTĂ, culate, s.f. Partea dinapoi a ţevii unei arme de foc, în care se află locaşul închizătorului. – Din it. culatta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULÁT//Ă ~e f. Parte posterioară a ţevii unei arme de foc. /<it. culatta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

culátă (culáte), s.f. – Partea dinapoi a ţevii unei arme de foc. It. culatta (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s.n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanţă, s.f. (rapiditate, eficienţă, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiaşi rădăcini îi aparţine culisă, s.f., din fr. coulisse.
(Dicţionarul etimologic român)

CULÁTĂ s.f. Partea dinapoi a ţevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta].
(Dicţionar de neologisme)

CULÁTĂ s. f. partea dinapoi a ţevii unei guri de foc. (< it. culatta)
(Marele dicţionar de neologisme)

culátă s. f., pl. culáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cu cul cula culat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata lata ulata