culbuta

CULBUTÁ, culbutéz, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULBUTÁ vb. I. tr. (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< fr. culbuter].
(Dicţionar de neologisme)

CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr. cullbuter)
(Marele dicţionar de neologisme)

culbutá vb., ind. prez. 1 sg. culbutéz, 3 sg. şi pl. culbuteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)