culcuşul

CULCÚŞ, culcuşuri, s.n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor şi al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaş pentru oameni; locuinţă. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se aşază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formaţiuni geologice. – Culca + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULCÚŞ ~uri n. 1) Loc unde se culcă păsările sau animalele. 2) Loc improvizat de dormit sau de odihnă pentru oameni; adăpost. /a se culca + suf. ~uş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

culcúş s. n., pl. culcúşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CULCUŞUL-VÁCII s. v. vulturică.
(Dicţionar de sinonime)

CULCÚŞ s. 1. v. vizuină. 2. v. adăpost. 3. v. pat.
(Dicţionar de sinonime)

CULCÚŞ s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
(Dicţionar de sinonime)