culminanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
CULMINÁNT, -Ă, culminanţi, -te, adj. Care culminează. ♢ Punct culminant = momentul cel mai important în desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULMINÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care culminează; aflat la nivelul maximal. ♢ Punct ~ momentul de vârf în evoluţia unui eveniment. <fr. culminant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CULMINÁNT, -Ă adj. Care culminează, ajuns la apogeu; culminativ. ♢ Punct culminant = a) punctul cel mai înalt al unui loc; b) momentul de cea mai mare încordare al unei acţiuni. [< fr. culminant].
(Dicţionar de neologisme)

CULMINÁNŢĂ s.f. (Rar) Culminare. [Cf. fr. culminance].
(Dicţionar de neologisme)

CULMINÁNT, -Ă adj. care culminează. o punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acţiuni. (< fr. culminant)
(Marele dicţionar de neologisme)

CULMINÁNŢĂ s. f. culminare. (< fr. culminance)
(Marele dicţionar de neologisme)

culminánt adj. m., pl. culminánţi; f. sg. culminántă, pl. culminánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

culminánţă s. f., pl. culminánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CULMINÁNT adj. maxim. (Punct ~ în desfăşurarea unui proces.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cul culm culmi culmin

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta nanta inanta