culoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CULOÁR, culoare, s.n. 1. Încăpere îngustă şi lungă în interiorul unei clădiri, care serveşte ca loc de trecere între încăperile situate pe acelaşi plan. 2. Spaţiu îngust şi liber de-a lungul unui vagon de cale ferată, prin care se circulă şi din care se intră în compartimente. 3. Fiecare dintre spaţiile înguste şi delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de nataţie, pe care aleargă sau înoată un singur concurent sau o singură echipă. 4. Spaţiu delimitat pe o şosea pentru un anumit tip de circulaţie. 5. (Geogr.; în sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungită şi îngustă, semiînchisă, care separă masive sau culmi de dealuri şi munţi. – Din fr. couloir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULOÁRE, culori, s.f. 1. Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor. ♢ Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori. ♢ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţie neagră, galbenă etc. ♢ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine. A-şi pierde culoarea = a) (despre faţa omului) a deveni palid; b) (despre ţesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ♢ Culoare locală = trăsăturile caracteristice ale unei ţări, ale unei epoci etc., redate într-o operă literară, artistică. Culoare istorică = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politică = apartenenţă la un partid politic. 3. Substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă. 4. Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc după culoare (1) şi forma punctelor. [Var.: coloáre s.f.] – Din lat. color, -oris, fr. couleur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CULOÁR ~e n. 1) Încăpere lungă şi îngustă de-a lungul unei serii de camere, care serveşte ca loc de trecere şi de legătură între acestea; coridor. 2) Loc de trecere într-un vagon de-a lungul compartimentelor. 3) Fiecare dintre spaţiile înguste, delimitate în lungul unei piste de atletism, de canotaj sau al unui bazin de înot, în care concurează un singur sportiv sau o singură echipă. 4): ~ depresionar depresiune între două masive sau culmi de dealuri şi munţi. [Sil. -lo-ar] /<fr. couloir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CUL//OÁRE ~óri f. 1) Totalitate a radiaţiilor luminoase de diferite frecvenţe, pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra ochiului o senzaţie vizuală specifică. ♢ De ~ care aparţine rasei negre sau galbene. 2) Substanţă folosită în arta vopsitului sau în pictură; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CULOÁR s.n. Coridor. ♦ Spaţiu necompartimentat folosit în trecere în lungul unui vagon. [Pron. cu-loar. / < fr. couloir].
(Dicţionar de neologisme)

CULOÁRE s.f. 1. Senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; (curent) aspectul colorat al corpurilor; faţă. ♢ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţia neagră, galbenă etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanţă, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♢ Culoare locală = reproducere exactă a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanţă colorantă; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, carou şi cupă). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].
(Dicţionar de neologisme)

CULOÁR s. n. 1. coridor. ♢ spaţiu îngust, pentru trecere în lungul unui vagon de cale ferată. 2. spaţiu delimitat de trecere printr-o anumită zonă (pe uscat, în aer sau apă). ♢ spaţiu delimitat pe o şosea pentru un anumit tip de circulaţie. 3. depresiune (I, 1) îngustă şi foarte alungită. (< fr. couloir)
(Marele dicţionar de neologisme)

CULOÁRE s. f. 1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor. o ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc. ♢ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanţă, ton. ♢ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. o ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc. 3. materie, substanţă colorantă; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă). (< fr. couleur, lat. color)
(Marele dicţionar de neologisme)

culoár s. n., pl. culoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

culoáre s. f., g.-d. art. culórii; pl. culóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CULOÁR s. v. coridor.
(Dicţionar de sinonime)

CULOÁRE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) maslă. (~ la jocul de cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cul culo culoa culoar

Cuvinte se termină cu literele: re are oare loare uloare