culoarea dex - definiţie, sinonime, conjugare

culoarea

[Sinonime]
CULOÁRE, culori, s.f. 1. Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor. ♢ Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori. ♢ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţie neagră, galbenă etc. ♢ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine. A-şi pierde culoarea = a) (despre faţa omului) a deveni palid; b) (despre ţesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ♢ Culoare locală = trăsăturile caracteristice ale unei ţări, ale unei epoci etc., redate într-o operă literară, artistică. Culoare istorică = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politică = apartenenţă la un partid politic. 3. Substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă. 4. Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc după culoare (1) şi forma punctelor. [Var.: coloáre s.f.] – Din lat. color, -oris, fr. couleur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUL//OÁRE ~óri f. 1) Totalitate a radiaţiilor luminoase de diferite frecvenţe, pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra ochiului o senzaţie vizuală specifică. ♢ De ~ care aparţine rasei negre sau galbene. 2) Substanţă folosită în arta vopsitului sau în pictură; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CULOÁRE s.f. 1. Senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; (curent) aspectul colorat al corpurilor; faţă. ♢ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţia neagră, galbenă etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanţă, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♢ Culoare locală = reproducere exactă a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanţă colorantă; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, carou şi cupă). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].
(Dicţionar de neologisme)

CULOÁRE s. f. 1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor. o ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc. ♢ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanţă, ton. ♢ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. o ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc. 3. materie, substanţă colorantă; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă). (< fr. couleur, lat. color)
(Marele dicţionar de neologisme)

culoáre s. f., g.-d. art. culórii; pl. culóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CULOÁRE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) maslă. (~ la jocul de cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cul culo culoa culoar

Cuvinte se termină cu literele: ea rea area oarea loarea