cumpărătură
[Sinonime]
CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s.f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CUMPĂRĂTÚR//Ă ~i f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cumpărătúră s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CUMPĂRĂTÚR//Ă ~i f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele ~.)
(Dicţionar de sinonime)