cununia

CUNUNÍE, cununii, s.f. 1. Căsătorie (religioasă). ♢ Loc. adj. Cu cununie = (despre soţ sau soţie) căsătorit religios. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios). 2. (Concr.) Cunună (3). ♢ Expr. A(-şi) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUNUNÍ//E ~i f. 1) Ceremonie religioasă cu ocazia căsătoriei. 2) Cunună care se ţine deasupra capetelor mirilor în timpul ceremoniei religioase. [Art. cununia; G.-D. cunu-niei; Sil. -ni-e] /a cununa + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cununíe s. f., art. cununía, g.-d. art. cununíei; pl. cununíi, art. cununíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CUNUNÍE s. 1. căsătorie, (pop.) nuntire, nuntit. (~ oficiată la biserica ...) 2. cunună, (reg.) pirostrie. (~ pentru miri.)
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-CUNÚNII s. v. curcubeu.
(Dicţionar de sinonime)