cuplete

CUPLÉT, cuplete, s.n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conţinut vesel sau satiric inspirat din actualităţile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu acelaşi refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secţiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe şi un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUPLÉT ~e n. Poezie umoristică sau satirică cu refren. /<fr. couplet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cuplét (cupléte), s.n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s.n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s.m. (cîntăreţ).
(Dicţionarul etimologic român)

CUPLÉT s.n. Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe şi un refren. ♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet].
(Dicţionar de neologisme)

CUPLÉT s. n. 1. piesă muzicală vocală cu conţinut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeaşi melodie. 2. poezie satirică cu mai multe strofe şi un refren. ♢ strofă a unui cântec, a unei poezii. 3. secţiune intercalată între refrenele unui rondo. ♢ cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< fr. couplet)
(Marele dicţionar de neologisme)

cuplét s. n. (sil. -plet), pl. cupléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)