cupola

CUPÓLĂ, cupole, s.f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuieşte acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUPÓL//Ă ~e f. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperişului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CUPÓLĂ s.f. 1. Construcţie executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolţii; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].
(Dicţionar de neologisme)

CUPÓLĂ s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, paraşute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)
(Marele dicţionar de neologisme)

cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CUPÓLĂ s. boltă, (înv.) colă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)
(Dicţionar de sinonime)