cuprins dex - definiţie, sinonime, conjugare
CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ Tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (Înv.) A lua prizonier; a captura. 2. Fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a cunoaşte. ♦ A închide în sine; a îngloba. 3. (Despre o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva. 4. (Reg.) A bara, a bloca, a închide un drum. I-a cuprins calea. II. 1. Tranz. (Şi fig.) A acoperi din toate părţile; a învălui. 2. Tranz. A pune stăpânire; a cuceri. ♦ Fig. (Despre idei, mişcări sociale) A pătrunde în...; a atrage. ♦ Fig. (Despre stări fizice sau sufleteşti) A apuca, a stăpâni. 3. Refl. A-şi mări averea; a se îmbogăţi. III. Tranz. 1. (Despre corpuri) A umple un spaţiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa. 2. (Despre numere) A include, a conţine în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă. Numărul patru cuprinde de două ori numărul doi. ♦ Refl. A intra de... ori (în alt număr). Numărul doi se cuprinde de două ori în numărul patru. ♦ (Despre texte) A fi alcătuit din..., a îngloba în structura sa...; a avea în compoziţia sa... ♦ (Despre epoci istorice sau geologice) A se întinde pe o perioadă de... [Perf. s. cuprinséi, part. cuprins. – Var.: coprínde vb. III] – Lat. comprendere (= comprehendere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUPRÍNS1, (I 2, II) cuprinsuri, s.n. I. 1. Conţinut. Cuprinsul cărţii.Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafaţă. ♦ Spaţiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ţinut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s.n.] – V. cuprinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUPRÍNS2, -Ă, cuprinşi, -se, adj. 1. (Rar) Îmbrăţişat (unul cu altul). 2. (Pop.) Înstărit, bogat. – V. cuprinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CUPRÍNDE cuprínd tranz. 1) A înconjura cu braţele; a îmbrăţişa. ♢ ~ cu ochii a îmbrăţişa cu privirea. Cât cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe întinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate părţile; a învălui; a învălura; a cotropi; a înfăşura. 3) fig. A lua în stăpânire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre gânduri, sentimente, mişcări sociale etc.) A pune stăpânire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea în interior. 6) (spaţii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodăriei. 7) (despre texte, cărţi etc.) A include în sine; a conţine; a comporta; a însuma; a întruni; a îngloba. 8) (despre epoci) A avea ca durată. /<lat. comprendere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CUPRÍNDE mă cuprínd intranz. 1) A se strânge (concomitent) în braţe (cu cineva); a se îmbrăţişa. 2) mat. (despre numere) A intra de mai multe ori în alt număr. /<lat. comprendere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CUPRÍNS ~uri n. 1) Fond de idei al unui text; conţinut. 2) Listă a materialelor pe care le include o carte, o revistă; tablă de materie. 3) Spaţiu larg; întindere. Pe tot ~ul ţării. /v. a cuprinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cuprínde (cuprínd, cupríns), vb. – 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu braţele. – 2. A îmbrăţişa. – 3. A înconjura, a împresura. – 4. A ocupa, a invada. – 5. A cuceri, a cîştiga. – 6. A se îmbogăţi, a se umfla. – 7. A include, a îngloba. – 8. A înţelege, a pricepe. – 9. A se extinde, a acoperi, a învălui. – 10. A acoperi cheltuielile, a echilibra. – 11. A reprezenta o cantitate. – 12. A conţine. -Lat. comprehēndēre (Puşcariu 451; Candrea-Dens., 1449; REW 2106; DAR); cf. it. comprendere, prov., fr., cat. comprendre, sp., port. comprender, cuvinte în general dezvoltate cu sensurile 1 şi 8. – Der. cuprins, s.n. (împrejmuire; proprietate; ocupaţie, invazie); necuprins, s.n. (infinit); cuprinzător, adj. (încăpător; care cuprinde).
(Dicţionarul etimologic român)

cât cuprinde / încape expr. foarte mult; nelimitat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cuprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuprínd, perf. s. 1 sg. cuprinséi, 1 pl. cuprínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. cupríndă; part. cupríns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cupríns s. n. (sil. -prins), pl. cuprínsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CUPRÍNDE vb. 1. v. îmbrăţişa. 2. a apuca. (L-a ~ în braţe.) 3. v. conţine. 4. a include, a îngloba. (Vechea Galie ~ şi Belgia de astăzi.) 5. a avea, a conţine. (Cartea ~ ilustraţii.) 6. v. conţine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 în 8 se ~ de două ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. încăpea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a îmbrăţişa. (Cât ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. copleşi. 12. v. răzbi. 13. a(-l) copleşi, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameţeala.) 15. v. trece.
(Dicţionar de sinonime)

CUPRÍNDE vb. v. captura, cotropi, cuceri, invada, împresura, încălca, încercui, înconjura, îndeletnici, învălui, lua, năpădi, ocupa, sechestra.
(Dicţionar de sinonime)

CUPRÍNS adj. v. avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.
(Dicţionar de sinonime)

CUPRÍNS s. 1. întindere, întins, spaţiu, suprafaţă, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul ţării.) 2. limită, (rar) perimetru, (înv.) ocol. (În ~ ul cetăţii.) 3. conţinut, (rar) plin. (Se zbuciumă marea şi ~ul ei.) 4. conţinut, corp, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ul cărţii.) 5. conţinut, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ul unui volum.)
(Dicţionar de sinonime)

CUPRÍNS s. v. cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ocol, ulucă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cup cupr cupri cuprin

Cuvinte se termină cu literele: ns ins rins prins uprins