curaj
[Sinonime]
CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii îndrăzneţ, tare! nu te lăsa!; [Var.: (pop.) coráj s.n.] – Din fr. courage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CURÁJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneţ. Act de ~. /<fr. courage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CURÁJ2 interj. (se foloseşte pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
curáj (-juri), s.n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potriveşte mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).
(Dicţionarul etimologic român)
CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].
(Dicţionar de neologisme)
CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)
(Marele dicţionar de neologisme)
curáj s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CURÁJ s. 1. bărbăţie, bravură, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) taros. (Dovedeşte un mare ~ în acţiunile sale.) 2. v. vitejie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Curaj ≠ laşitate, teamă, frică
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CURÁJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneţ. Act de ~. /<fr. courage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
curáj (-juri), s.n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potriveşte mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).
(Dicţionarul etimologic român)
CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].
(Dicţionar de neologisme)
CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)
(Marele dicţionar de neologisme)
curáj s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CURÁJ s. 1. bărbăţie, bravură, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) taros. (Dovedeşte un mare ~ în acţiunile sale.) 2. v. vitejie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Curaj ≠ laşitate, teamă, frică
(Dicţionar de antonime)