curatatorie

CURĂŢĂTORÍE, curăţătorii, s.f. 1. Atelier în care se curăţă (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecţionate din ţesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curăţarea pieselor turnate. [Var.: curăţitoríe s.f.] – Curăţat + suf. -orie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CURĂŢĂTORÍ//E ~i f. Atelier unde se cu-răţă chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curăţătoriei] /curăţat + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

curăţătoríe s. f., art. curăţătoría, g.-d. art. curăţătoríei; pl. curăţătoríi, art. curăţătoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CURĂŢĂTORÍE s. spălătorie. (~ chimică.)
(Dicţionar de sinonime)